Movila Măgurii

Se spune că de pe această culme se vede Bălțul, dar și Iașul, în special pe timp frumos. Acest fapt ne dă de înțeles că Dealul Măgura, pe care se află unul din puținele tumuluri din Republica Moldova cu nume propriu – Movila Măgurii a fost, cu mare probabilitate un loc îndrăgit de oameni din timpurile preistorice. Un argument incontestabil al acestei afirmații sunt vestigiile arheologice, dar și legendele ce dăinuiesc peste veacuri în localitățile de la poalele acestui deal. 

Pentru o cunoaștere mai bună a subiectului de față e bine să facem o descriere succintă a amplasării geografice. Movila Măgurii se află pe teritoriul comunei Negurenii Vechi, în apropierea satului Țighira, raionul Ungheni, care în acest loc se mărginește cu raioanele Fălești și Sângerei.

Alt aspect geografic este de natură hidrologică: Dealul Măgura împreună cu alte culmi mai mici din apropiere este situat la cumpăna apelor și constituie hotarul bazinelor hidrografice ale Prutului și Nistrului. Astfel, din acest loc apele de suprafață curg în două direcții distincte: spre Prut – râulețul Gârla Mare și spre Nistru - Ciulucul Mic, afluentul Răutului, care mai apoi ajunge în Nistru.

Înălțimea acestei culmi este de 388.8 m deasupra nivelului mării și era considerată în trecut cea mai înaltă locație din Moldova. Toponomastica denumirii îmi sugerează ideea că localnicii vedeau acest loc ca pe un munte, din perspectiva zonei de câmpii riverane și coline în care locuiau. De altfel și denumirea unor sate din apropiere au la baza toponimiei lor Măgura: satele Măgura, Slobozia Măgura, Măgurele, Măgura Nouă. 

Din negura vremilor până azi

Istoria așezărilor umane pe acest teritoriu este esențială pentru înțelegerea problemei ce se conturează, deoarece omul și activitatea lui își lasă amprenta iremediabil. Aceste teritorii au fost populate din timpuri străvechi, primele atestări ale activității umane sunt atribuite epocii paleolitice, așezări umane mai mari și relativ permanente se atribuie eneoliticului, bunăoară, așezarea purtătorilor culturii Cucuteni de lângă tumul, cercetată de arheologul Veceaslav Bicbaiev, este datată cu mil. V î.de.H., vestigii ale acestei culturi recuperate și descrise în 1995, se află la Muzeul municipiului Ungheni.

Perioada medievală este timpul când Dealul Măgura și împrejurimile erau în vâltoarea unor evenimente sumbre, popoarele migratoare din Est constituiau un impediment pentru dezvoltarea pașnică a așezărilor înfiripate. Și iarăși, descoperirile arheologice ne argumentează spiritul beligerant al timpurilor - în perioada contemporană, cand se înfăptuiau activități de terasament al versanților acestui deal, s-a descoperit o spadă medievală (sec.XIV), de către Constantin Andriuță, un localnic din satul Măgurele.

Obiectul de patrimoniu militar, rar întâlnit în spațiul românesc, se află în expoziția permanentă a Muzeului municipiului Bălți. Din perspectiva istorică, Movila Măgurii este foarte puțin cercetată și prea puțin promovată, în relație cu  potențialul pe care îl posedă și care poate fi valorificat. Aceasta este o temă distinctă și complexă, ce poate fi și trebuie abordată în continuare.

Dar, făcând abstracție de trecutul îndepărtat și cel recent, noi inevitabil pierdem firul continuității timpului și activităților umane, care nu au pauze și goluri. Dacă lipsește atitudinea și consecvența, apar intervenții neregulamentare și degradante. Cum bunăoară, aflăm de la un localnic, că în perioada sovietică de ocupație, de pe tumul s-a demolat și în consecință s-a pierdut crucea de piatră înălțată în perioada interbelică și în locul ei a fost înălțat un observator de lemn, care la rândul lui a fost demolat în contemporaneitate și înălțată o cruce de piatră învelită cu tablă de inox.

Toate aceste activități exercită o presiune asupra învelișului tumulului, mantaua complexului funerar degradează și poate să se prăbușească. Faptul că acest monument arheologic cu mare probabilitate constituie un complex funerar princiar, aidoma celor din Egipt, reprezentate de piramidele arhicunoscute de toată lumea, iar așezarea cucuteniană din apropiere este mai veche cu câteva milenii decât civilizația șumerilor, pare că nu trezește interesul nimănui, decât unui număr restrâns de cercetători din domeniul istoriei. 

Cu amărăciune despre situația actuală

Fiind recent în vizită la Movila Măgurii (luna martie 2023), împreună cu alți colegi, am constatat o situație alarmantă în raport cu natura și patrimoniul istoric protejat de stat. Nu exista niciun panou informativ care să ne descrie unde am ajuns, ce monument avem în față și statutul lui legal, tomberoanele erau pline cu deșeuri, vegetația spontană compromisă parțial de multitudinea de drumuri și cărări haotice.

Am observat și construcții ilegale pe teritoriul sitului cucutenian: chiar la baza tumulului a demarat o construcție și stă nefinisată de mai mulți ani, știrbind din aspectul complexului natural-istoric. Tumulul este supus unei degradări continue. În comparație cu fotofixările efectuate în anul 2011 de Veaceslav Bicbaiev, s-a constatat un proces erozional pronunțat în urma exploatării excesive cu scop recreativ. În speță calea de acces pe tumul, spre vârf, prezintă urme de tehnică motorizată. Vestigiile arheologice pot fi recuperate chiar din drumul de pe movilă.

Ce putem face? Să conștientizăm, în primul rând, rolul fiecăruia dintre noi în protejarea naturii, care ne găzduiește, precum și să avem o atitudine respectuoasă față de premergătorii noștri, care au avut tenacitatea să păstreze mărturiile trecutului intacte, să avem noi astăzi ce vedea, cerceta și arăta oaspeților noștri că suntem mândri de neam și de Țară.  

Metoda cea mai bună de conservare a acestui tip de monumente este consolidarea versanților și învelișului cu vegetație spontană, care în acest loc este bogată și foarte variată, plantarea copacilor și arbuștilor în zonele cu alunecări de teren, amenajarea și divizarea zonei pe segmente cu posibilitate limitată de acces, demolarea fără drept de apel a tuturor construcțiilor ilegale sau aducerea lor în albia normei legale, într-un cuvânt - gospodărire.

Statutul Movilei Măgurii permite și ne obligă să acționăm în conformitate cu legislația. Măsurile de protecție nu trebuie să se rezume la constatări. Este nevoie să urmeze consecințe pentru nerespectarea prevederilor legale. Autoritățile publice, în a căror domeniu se regăsește acest obiectiv, în comun acord cu Instituțiile competente, să elaboreze o normă generală, cu aspecte specifice, pentru valorificarea acestei categorii de atracții turistice.

Turismul intern și receptor în Moldova este subdezvoltat și haotic, din aceste considerente este necesară instituționalizarea zonelor turistice, istorice și naturale, după modelul Rezervației Cultural-Naturale Orheiul Vechi. Traseele turistice ce se creează să fie inspectate de specialiști acreditați din domeniu, indicatoarele și panourile informative să conțină neapărat elemente educaționale NLP.      

În concluzie, vreau să evidențiez faptul, că în virtutea profesiei pe care o practic, am vizitat foarte multe obiective de acest gen, în special aflate în zona de Nord și Centru a Republicii Moldova. Movila Măgurii și alte monumente istorice din zona de referință, sunt ca diamantele neprelucrate, în funcție de iscusința meșterului pe a cărei mână vor fi să ajungă, depinde cum, cât și cu ce intensitate vor străluci.

Autor: Radu MARANDIUC, directorul Muzeului Etnografic,  or. Sângerei 

Susține Natura.md: Devino Patron!